marți, 18 august 2009

Sa fac ce-mi doresc cel mai mult? M-as urca intr-un tren, mi-as cumpara numai bilet de dus, mi-as spune drum bun si adio viselor copilaresti si m-as intoarce poate, peste ani, cand dorintele-mi vor fi ruginite, cand pielea nu-mi va mai fi tanara, cand voi zambi de dragul anilor ce au trecut, cand cu riduri si toata tremurand (de emotii si batranete), imi voi putea cladi alte vise pentru libertatea celor ingropate in amintiri.

De aseara

duminică, 16 august 2009

Am fost la discoteca aseara, dupa nu stiu cati ani, acasa (Bocsa). Nu-mi place sa merg la discoteca. Dar ieri am avut chef. Asa ca mi-am sunat o prietena si-am zis: hai! A venit dupa mine, cu inca doi baieti (sa ne pazeasca) si-am mers. M-am plictisit, am baut sucuri peste sucuri, am ascultat melodiile acum la "moda" comerciale, vanzabile, cu versuri peste versuri care cica, in versiunea lor -SUNA BINE! Am mai ascultat si piesele care mi-au guvernat copilaria, apoi adolescenta atat de zbuciumata, rebela si razvratita -intr-un cuvant , LIBERA- si-am zambit. Mi-am dat seama ca "acasa" va ramane intotdeauna "acasa", ca am facut bine ca am mers la discoteca -si n-am considerat ca altadata, o noapte pierduta. Mi-a placut, m-am simtit bine, am intalnit persoane cu care am petrecut o parte frumoasa din viata, ne-am salutat, am schimbat cateva vorbe...insa locul meu nu mai e aici. Totul e sintetic, zambesc poate un pic fortat, eu, care mi-am promis ca nciodata nu voi face compromisuri...

Mi-e dor sa traiesc cum am trait pana ieri, pana cand am venit acasa, mi-e dor sa ies din casa mea si sa simt ca lumea e a mea si ca am o diversitate de oportunitati, nu sa ma simt ingradita sis a am posibilitati limitate.

Oare in seara asta ce voi face?

Iuly,

sâmbătă, 15 august 2009

Mi-am adus aminte de 14, 15, 16 decembrie - evadarea din noi, Iuly, mai stii? Cele trei zile petrecute departe de lume, cele trei zile in care am trait ce si cum am vrut noi, Sighisoara, Brasov, Sibiu. hainele noastre imprastiate peste tot, lucrurile noastre pline de noi, mancarea buna, locurile frumoase pe care le-am vazut, linistea noastra a amandurora, nepasarea ca suntem departe si ca suntem unde am vrut sa fim, bucuria ca ne-am respectat promisiunile fata de noi.

P.S: Daca te poti gandi la un om chiar si atunci cand este langa tine, cum sa-ti stapanesti dorul, dorinta de a fi impreuna si bucuria ca exista undeva in lume si ca se gandeste la tine?

Salut

vineri, 14 august 2009

Nu stiu cati se intreaba unde am fst si ce-am facut...

Nu stiu cati mi-au dus lipsa sau dorul...

Nu stiu cati s-au gandit la mine si la cum o duc in tot timpul asta...

Unde am fost? Nici eu nu stiu. Am fost plecata departe, am fost sa-mi arunc nebunia si durerea in marea desertaciune a nu stiu cui, am vrut sa nu mai aud de nimeni, am facut un pact cu mine si cu Dumnezeu sa incep sa platesc pentru greselile si pacatele mele, insa nu sa ma pedepseasca prea aspru.

Imi pare rau pentru ca am zis ca nu vreau sa mai aud de nimeni, ca nu vreau sa mai aud de tine. Imi pare rau I ca am fost rea si am jignit, imi pare rau ca imi pare rau si-mi pare rau ca nu m-am facut inteleasa. imi pare rau ca durerea mea nu a spus nimic in tot acest timp, imi pare rau ca dragostea si prietenia nu au fost suficiente, imi pare rau ca s-a intamplat asa, imi apre rau ca n-am avut curaj si m-am temut. Imi pare rau ca n-am avut curajul altora sa recunosc ce simt si ce-mi doresc pentru ca mi-a fost si mi-e in continuare teama de o judecata prea aspra.
Eu sper la un nou inceput, sper la o impacare cu mine si cu lumea din afara, sper ca maine va fi mai bine si mai sper ca distanta nu va face altceva decat sa ne linisteasca.
Pe noi, pe toti.

Am inteles ca fericirea nu se cumpara cum am crezut eu, cu bani, cu cadouri, cu amenintari, cu rautati.

Vor fi doua saptamani in care timpul va decide pentru mine ( in favoarea mea as vrea).

Multumesc celor care s-au intrebat: Pe unde dracu' umbla Daniela?

O zi...

luni, 10 august 2009

Mergeam azi pe strada si parca, cu fiecare pas ma afundam din ce in ce mai tare in gandurile pe care le aveam...ma afundam mai tare intr-o lume pe care o cunosc doar eu, intr-o lume a mea...
Ganduri si iar ganduri...vise si iar vise...iluzii sfarmate ...si iar create... si iar sfarmate... m-am saturat... vreau ca totul sa se linisteasca, sa se aseze odata la locul lor si gata!
E doar o zi in care sta sa ploaie, o zi in care nu am chef de nimic, o zi in care imi pare rau ca exist, o zi in care imi pare rau ca nu mai am 2 ani, o zi in care ...in care as vrea sa fug cat mai departe de lume si sa te iau si pe tine cu mine, in care parca nimic nu zambeste, in care parca cerul nu mai vrea sa imi vorbeasca, in care nici macar amintirile nu mai vor sa vina la mine. O zi care doare, o zi in care reprosurile parca pandesc la colt, si sunt gata de atac...astept...
Azi este doar o zi in care as vrea ca lumea sa dispara, in care iubesc si urasc deopotriva...o zi in care vreau sa ma ascund si sa raman acolo pentru o viata, o zi in care ma gandesc pana unde poate duce rautatea oamenilor, pana unde poate duce iubirea, prietenia, dragostea fata de tot ce ne inconjoara...ma gandesc de ce reusim sa ranim o persoana care ne este atat de draga prin simple cuvinte, sau fapte...
Mi s-a spus ieri " nu vreau sa mai aud de nimeni!" a fost ca o sageata care m-a nimerit exact acolo unde doare mai tare....stiti cum se zice...lovitura sub centura. De ce au durut atat de tare? Acele cuvinte imi erau adresate...si mai rau ...veneau de la o persoana in fata careia mi-am deschis inima in ultimul aprox 1 an, de la o persoana pe care ... nu mai conteaza...cuvintele pot ranii mai mult decat orice...am facut si eu greseli, poate foarte mari...dar...oare am zis si eu cuvinte care au ranit atat de mult? cu siguranta! doar ca nu am fost eu cea care le-a simtit durerea...
E doar o zi...o zi in care lumea parca s-a intors cu susul in jos...

O lacrima...pentru...

vineri, 7 august 2009

Ma uit spre geam si parca ar vrea sa ploaie...dar nu vrea nici decum...cu gandul la stropi, am inceput eu sa plang...asa ca de obicei... cu tot sufletul... Am plans pentru mine, pentru tine, pentru noi pentru voi, pentru prostia mea, pentru asa zisa bunatate, pentru aceste lacrimi pe care le vars acum, pentru lumea intreaga, pentru cerul care nu vrea sa verse si el o lacrima cu mine, pentru norii care si-au facut aparitia peste tot, pentru ... pasarea care se aude in departare, pentru nucul din fata geamului, pentru casa parinteasca care uneori ma striga cu disperare, pentru intrebarile din fiecare zi, pentru zambetul de copil, pentru noptile nedormite, pentru glumele spuse, pentru micile rautati, pentru soarele care imi aduce uneori lumina in suflet, pentru intunericul care ma stapaneste uneori, pentru tot ce inseamna tot, pentru tot ce se spune si nu se spune...
O lacrima pentru ceea ce sunt si pentru ceea ce nu pot fi, sau pentru ceea ce mi-as dorii sa fiu si nu reusesc, pentru tot ce as dorii sa iti spun, pentru tot ce mi-ar place sa iti spun si sa iti arat, pentru toate cuvintele frumoase si de dor , pentru toate atingerile, pentru toate saruturile... pentru tot ce mi-as dorii si ce imi doresc...

Un zambet...poate mai tarziu...poate in alta zii...poate cu alta ocazie...
Hmmm...soarele tocmai si-a facut aparitie... poate ar trebui sa zambesc...sau poate ar trebuii sa imi deschid sufletul si sa il las din nou sa zburde...poate...pentru...sau nu...inca nu...poate mai tarziu...