vineri, 13 noiembrie 2009
Buna dimineata!
A fost o noapte lunga, in care parca somnul nu a vrut sa vina la mine, mirosea a somn peste tot. Poate ca somnul nu a vrut sa vina din cauza patului total neconfortabil. Dupa multe fataiala si multi nervi ca nu pot adormii, somnul a venit pe furis si ma prins...
Mi-am adus aminte de noaptea in care eram hotarata sa mut patul in copac :)), camera cu pereti galbeni a vazut si a auzit multe saraca de ea. Acum mi-am schimbat camera, patul a ramas acelasi, insa peretii roz nu cunosc prea multe.
Se pare ca astazi soarele a iesit in toata splendoarea lui, am deschis geamul si l-am lasat sa ma mangaie, am lasat vantul sa treca prin parul meu proaspat spalat. Deja imi este dor de vara, imi este dor de mirosul de vara si de flori, de serile lungi si calde...
Ma consolez cu ideea ca vine Craciunul, este partea cea mai frumoasa a anului, parte in care oamenii uita de rautate, chipurile parca sunt mai vesele, si totul rasuna a bucurie, este clipa in care intreg universul sarbatoreste.
Am inchis ochii si am stat asa...amintiri, dorinte, ganduri, vise, toate au dat navala peste mine, am incercat eu sa inchid usa insa a fost prea tarziu... Am avut un an plin, am invatat cat se poate de multe, am ranit, am iubit, am urat, am visat si apoi le-am calcat in picioare, am facut de toate...
Imi amintesc de fata aceea care isi dorea atat de mult sa plece de acasa, sa aiba o camera a ei si sa nu trebuiasca sa dea explicatii la nimeni, sa vina acasa si sa gaseasca lucrurile asa cum le-a lasat ea, sa poate lenevii o zii intreaga privind in liniste tavanul fara sa auda "nu faci nimic!". Fata aceea care a rezistat gandindu-se ca vor venii si momente mai bune si mai frumoase. Fata aceea care refuza sa se maturizeze si care inca o face. Fata care credea in oameni cu toata forta, credea ca nu pot exista oameni rai, ehhh...acum nu mai este de aceasi parere... Fata care a stiut sa caute fericirea oriunde altundeva, numai sub ochii ei nu, pentru ca isi spunea ca fericirea nu poate fii atat de aproape, trebuie muuuulta lupta sa ajungi la ea, asta a si facut a luptat, a lulptat pentru tot ce este ea acum, om bun sau rau, a primit si a dat cat a putut, are recunostiinta cat pentru o mie de ani, si iubire cat pentru 1000 de vieti. Intotdeauna i-a placut sa iubeasca, era sentimentul care ii dadea libertatea sufleteasca de care avea nevoie pentru a compensa cealalta libertate, cea fizica. Acum mai mult ca niciodata ii place sa iubeasca, iubeste cu toata puterea ei, asa cum nu a mai iubit niciodata si cu siguranta nu va mai iubii, asta pentru ca nu poti iubii asa decat o singura persoana in viata. Stiu, veti spune ca de fiecare data spunem la fel " nu am mai iubit niciodata asa" e adevarat si cred ca fiecare iubire este altfel, din fiecare invatam cate ceva si fiecare este mai intensa decat cealalta.
Am deschis ochii...fata aceea se afla acum aici, tot copil. Ii este mult prea drag sufletul de copil. Tot aiurita cu privirea printre stele, este la fel cum era doar cu o desaga de invataturi si amintiri care mai de care mai frumoase.
Soarele si vantul ma asteapta sa ne jucam impreuna... veniti si voi pentru o clipa sa fiti din nou copii si sa va umpleti sufletul de frumusete, caldura, liniste si veselie.
O zi cat mai frumoasa si ...plina de soare!
