marți, 20 octombrie 2009
Astazi, desii afara vremea nu tine cu mine, ploua si este frig m-am hotarat sa ies totusi putin, am fost la un ceai...intr-un loc unde am mai fost o singura data in viata mea, e un loc frumos, cu o anumit aer de "nu imi pasa de nimic" care atrage, sau cel putin pe mine ma facea sa ma simt bine si sa ma gandesc ca nu ar trebui sa imi pese...
Amintirile au inceput sa dea buzna fara macar sa ceara voie, fara sa ma intrebe daca este sau nu un moment potrivit...In ultima perioada am pierdut multe, foarte multe, dar am si castigat, am si invatat multe lucruri. Oamenii sunt cat se poate de ciudati si diferiti, dar ce avem in comun o mare parte dintre noi...este rautatea. Ne place sa fim iubiti si bagati in seama, pana cand ne plictisim, sau gasim altceva mai bun de facut, ne place sa ni se dea totul dar noi dam nimic sau cat mai putin, ne place sa criticam dar si noi facem aceleasi lucruri ca si cele pe care le criticam, ne place sa facem reprosuri fara sa ne uitam la noi... Am avut incredere in oameni, as fi facut aprope orice pentru cei care erau langa mine, acum insa nu mai am incredere in aceleasi persoane care pana nu demult erau viata mea, in momentul in care am hotarat sa mai fac si altceva doar pentru mine, reactiile nu au fost cele la care ma asteptam, reactiile nu au fost deloc justificate , din punctul meu de vedere, dar ce pot spune, este doar punctul meu de vedere.
M-am trezit acum, ca nu mai am nimic din ce am avut, ca nu mai sunt nimic din ce am fost, sau poate ca sunt, tot eu, doar ca am devenit mai invizibila, ehh ce mai conteaza pana la urma viata merge inainte.
Ce inseamna sa fii prieten? eu stiu ce inseamna, dar atunci cand dai trebuie sa primesti in aceasi cantiotate, nu exista prietenie in care vin doar dintr-o parte si din cealalta pe jumatate...nu se poate numii prietenie, este...nu stiu ce este...prietenie exista trebuie doar sa stii unde sa o gasesti, si cum sa tii de ea.
Stati linistiti ca nimeni nu stie cand a gasit-o ...
Ma uit pe geam si parca as vrea sa ma inalt pana la el si sa ramn acolo printre nori, fara griji, fara ganduri, fara rautati, fara...
Cand o cunostiinta aporpiata a trecut prin momente mai grele, toata lumea a plecat de langa ea, si a ramas singura, motivul? " Nu te mai poti intelege cu ea, nu stiu ce e in capul eu." Ehhh...eu stiu acum ce a fost in capul ei, si doare foarte foarte tare sa te trezesti singur la capat de drum, sa vezi ca persoanele care ti-au promis ca vor fii langa tine nu mai sunt, si mai mult, spun ca iti vor binele, dar tot ce fac este sa te raneasca, constient. Doare si e greu sa treci peste, dar timpul face minuni si in urma nu vor mai ramane decat amintirile frumoase, am facut multe si desi poate ca nu ar fi trebuit, acum nu imi pare rau, am facut tot ceea ce am vrut in momentul respectiv, asadar sunt fericita, de ce imi pare rau? e ca am lasat sa plece din viata mea oameni care nu meritau asta, am ranit oameni care nu au facut decat sa ma ajute, dar eu i-am ranit pentru a face pe plac cuiva caruia nu ii pasa de mine, dar ce mai conteaza acum, important e ca fiecare si-a gasit linistea, intr-un fel sau altul, fiecare isi vede de viata lui, si fiecare crede ca are dreptate in tot ceea ce face.
Dreptatea asta, sta intotdeauna undeva la mijloc...numai ca oamenii incearca sa o traga de o parte sau de alta.
Mai vreau sa zic ceva...nu am uitat de nimeni, nu am uitat de cei care eu foat langa mine si care imi vor sau mi-au vrut binele, dar am ales sa ma inchid in cochilia mea, pentru ca imi este si mi-a fos teama, stiti cum se zice, dupa ce te arzi odata esti atent si cu iaurtul...
Va doresc o seara cat mai frumoasa! Si nu uitati ca viata are farmecul ei!
2 comentarii:
Iuly gresesti, fireste ca toti avem probleme, sti bine asta. Am sa-ti povestesc ceva, eram in practiker si perfectam doua credite pentru a reusi sa cumpar ceva, primesc un telefon de la cineva drag mie si uite ca soarta a facut sa nu-i pot raspunde imediat. Am stat ore intregi aici, cautand lucruri pe care altii platiti s-o faca nu aveau chef sau nu le pasa si iata ca astfel m-a prins noaptea. Sora era cu mine, animalele ramasesera singure si tot ce compune gospodaria, cu toate acestea mergand incet spre casa cu remorca incarcata cu tot felul de materiale, am sunat si apelul mi-a fost respins pentru acel ceai si acea privire ce privea dincolo de geam probabil. Cu toate acestea, eu nu ma schimb, sunt acelasi, ofer celor din preajma mea multa sinceritate si picuri de bunatate. Nu cer nimic in schimb, visez doar la o prietenie sincera inainte ca pleoapele sa nu se mai deschida la ceas de dimineata si surprinzator, totul ramane vis...
Somn usor presarat cu vise linistitoare...
Paul, nu gresesc cand spun ca oamenii sunt rai, si nu consider ca am gresit cu nimic in cele scrise, priveste putin generatiile noastre si iti vei da seama despre ce vorbesc.
Stiu ca in unele momente am gresit, nu neg asta, dar de fiecare data m-am gandit si la cei din jurul meu.
Am oferit prietenia mea cu la fel de multa sinceritatea ca cea pe care tu o astepti, de ce am preferat sa ma retrag? pentru ca exista o durere foarte mare, pe care am preferat sa o suport singura.
O seara cat mai placuta!
Trimiteți un comentariu