M-am ascuns...

miercuri, 24 iunie 2009

Am vrut sa fug putin de lume...si m-am ascuns aici...

Ma vor gasii, sunt sigura de asta dar pentru putin timp va fi liniste, nu stie nimeni ca sunt aici...asa ca shhhhhhhhhhhh!!!!

Mergeam azi pe strada si incercam sa imi dau seama ce vreau, ce cred, ce gandesc, ce simt, unde imi sunt gandurile si cum sa le aduc inapoi.

A fost o zi luuunnga in care era sa mor de vreo 3 ori, ba pe scari, ba calcata de masina, ba de tramvai...credeam ca nu se va mai termina. In drum spre casa, in timp ce incercam sa opresc furtuna care ma napadea, langa mine se aseaza o doamna la vreo 60 de ani cu sotul ei de doua ori mai slabut decat ea. "m-am saturat de tine, nu esti in stare de nimic...ti-am zis sa mergi mai repede. Niciodata nu ma asculti". Gandurile mele se opresc in loc si imi ridic privirea inlacrimata...un batranel cu parul alb si mainile tremurande,( care mie mi s-a parut ca semana cu Einstein, doar ca avea parul un pic mai scurt) statea cu capul in jos, privea in gol si incerca sa nu raspunda femeii care bolborosea in continuare . Am stat asa privind fiecare gest, fiecare miscare, fiecare privire, parca nu ma puteam satura privindul. Incercam sa imi imaginez cum a fost viata lui, ce vise a avut, si cate a reusit sa isi implineasca. Chipul lui a reusit pentru cateva minute sa ma linisteasca, nu m-am mai gandit la cate greseli am facut la lucru in ziua respectiva si nu doar.

La un moment dat ochii lui erau lacrimati , ca si ai mei, imi venea sa ma ridic de pe scaun si sa ii spun femeii sa inceteze, sa-l lase in pace, dar parca intreg trupul imi intepenise si nu reuseam sa schitez nici macar un gest. Lacrimile nu au mai putut fi stapanite si au inceput sa curga usor pe obraz. Tramvaiul a oprit si cei doi au coborat , femeia bolborosea incontinuare iar batranelul parea ca se face din ce in ce mai mic. Mai aveam putin pana acasa si la viata si la trecerea ei. Acest om pe care l-am intalnit, fara sa vrea m-a invatat ceva, fara sa vrea mi-a transmis din linistea pe care o simtea in sufletul lui...

Shhhhhhhhh!!!!!! cred ca vine cineva.....ssssshhhhhhh....

Oameni oameni si iar oameni

duminică, 21 iunie 2009

Dupa un drum care parca nu se mai termina...am ajuns "acasa", intre cei 4 pereti galbeni care ma asculta de fiecare data, si imi cunosc fiecare gand... astazi am stat si am analizat oamenii, in gand.
Ma gandeam la fiecare prietenie care se infiripa, si in final se dovedea a fi...nimic...
Ma gandeam la toate iubirile pe acre le avem si care trec atat de repede incat nu apuci sa te bucuri de ele, ma gandeam la toti oamenii care au trecut prin viata mea, oameni despre care mi-am format o parere, fie ea corecta sau nu, oameni de care uneori imi este atat de dor incat strang imaginea lor in brate, oameni care m-au nvatat sa ma apar sau sa iubesc...lista poate continua , dar o sa ma opresc aici, pentru ca lacrimile mele isi fac loc pe obraz.
Crezi in oameni?
Da cred! cred cu toata puterea mea, cred ca au si o parte buna si frumoasa, dar mie frica sa ma gandesc la partea care poate face rau, mult rau. As vrea uneori sa pot sa fug, sa fug in lume, sa plec dintr-un loc in altul, sa ma bucur doar de stadiul de inceput din fiecare relatie, fie ea de orice fel, sa nu raman cu un gust amar, nici eu si nici ceilalti, sa ramana doar partea aceea atat de frumoasa, partea de cunoastere.
Vreau sa plec insa nu o pot face decat cu gandul, as vrea sa ma inchid intr-o colivie si pentru un veac sa nu mai ies, sa raman acolo intr-o imbratisare calda care sa ma acopere cu totul...
Imi plange pana si inima, i-am sters lacrimile insa ele izvorasc din nou...le las...le voi aduna mai tarziu...
O seara ...cu ganduri bune...

Multumesc Daniela!

marți, 16 iunie 2009

Fumez. Stiu ca fumatul nu imi face bine, insa fumez. fumul se invarte in juru-mi, ca de fiecare data, insa intr-un alt mod azi -nu ma deranjeaz, nu imi provoaca nici un efect...
Ma simt libera, ma simt asa cum sunt, libertatea imi iasa, pe ochi, pe gura, pe tample. In fiecare zi e un nou inceput, ma trezesc dimineata cu asternutul mototolit sub mine si in zumzetul unei ganganii care m-a enervat toata noaptea -insa vad lumina zilei, razele soarei si zambesc. Sunt mohorata pentru ca m-am trezit insa e o noua zi in care pot sa fac orice imi doresc -sa nu uit de mine, de copilul din mine, de omul matur care stie sau nu stie sa ia decizii, de omul care nu stie ce sa faca din viata lui si din necunoastere lasa totul asa. Asa??? Asa cum, ma intreb eu si se intreaba multi 0ASA 0 ce mai conteaza cum.
E o inabusitoare zi de vara, o seara frumoasa, placuta si o noapte in care o sa stau treaza, cu o casca pe ureche si-o sa vorbesc cu un om pe care nu il cunosc si care probabil va fi suparat pe mine pentru ca raspunsurile pe care i le dau nu sunt pe placul lui - vor fi inca ateva zeci de oameni care se vor gandi la mine si care probabil imi vor plange de mila, in timp ce eu imi voi plange, amar, plictiseala...
imi iubesc viata si-mi iubesc mainile cu care imi scriu gandurile, si ochii cu care pot vedea tot ce-mi dores, si sufletul...si sufletul care mi se bucura de libertate. Pentru ca stiu ca pentru mine si pentru impacarea, simpla impacare cu mine altceva nu mai conteaza - LIBERTATEA de a-mi petrece timpul in ce colt al lumii imi doresc.

Multumesc, mie multumesc pentru ca ma suport!

Ceasul...

sâmbătă, 13 iunie 2009

Am inceput sa scriu...si m-am oprit...parca nici ganduri nu mai am, parca nu le mai pot asterne...cuvintele imi fug nebuneste si nu reusesc sa le opresc...
Ceasul care sta intins pe birou imi arata ca timpul trece...ticaitul lui imi da fiori si imi aminteste ca e timpul sa merg la culcare, e timpul viselor , e timpul ca si gandurile sa ia o pauza, vor discuta la lumina lumanarii, isi vor povestii intamplari si iluzii...si poate dimineata sufletul va fi mai linistit...
Linistea care ma inconjoara imi sopteste ca iubirea isi pierde din intensitate cu fiecare ticait al ceasului care parca rade privind sfios.
Ceasul ma trimite la culcare...
Am senzatia acum ca rolul meu s-a incheiat, mi-am jucat piesa poate ca ar trebui sa trag cortina, spectatorii au plecat de mult, s-au plictisit asteptand... Scaunele sunt goale...scena la fel...

Noapte...

Mi-e dor

joi, 4 iunie 2009

Mi-e dor sa pot sa spun ca am ce vreau
Mi-e dor sa pot sa ma opresc
Din plans.
Sa nu mai fug prin lume ca...
Sa nu mai fug de mine
Ince o data...

Mi-e dor sa pot sa spun ca te iubesc
Mi-e dor sa zbor ce una singura
Cu visul meu
De-o viata.

Mi-e dor sa aflu care e - el, visul -

Mi-e atat de dor sa spun ca am reusit...

O melodie draga mie :)

luni, 1 iunie 2009

Enjoy...

1 iunie

LA MULTI ANI!!!
De ce va spun La multi ani? In speranta ca in fiecare dintre noi a mai ramas copilul curios si dornic sa se joace, a mai ramas copilul care face boacane, care se prosteste...
Eu sunt inca un copil, imi place sa recunosc asta si sper ca sufletul meu sa ramana asa, si cand voi avea 50 de ani.

Astazi va invit sa uitam de probleme, sa uitam de preturi, serviciu, afaceri...sau mai stiu eu ce...si sa ne simtim copii.
O zi plina de aventuri!