M-am ascuns...

miercuri, 24 iunie 2009


Am vrut sa fug putin de lume...si m-am ascuns aici...

Ma vor gasii, sunt sigura de asta dar pentru putin timp va fi liniste, nu stie nimeni ca sunt aici...asa ca shhhhhhhhhhhh!!!!

Mergeam azi pe strada si incercam sa imi dau seama ce vreau, ce cred, ce gandesc, ce simt, unde imi sunt gandurile si cum sa le aduc inapoi.

A fost o zi luuunnga in care era sa mor de vreo 3 ori, ba pe scari, ba calcata de masina, ba de tramvai...credeam ca nu se va mai termina. In drum spre casa, in timp ce incercam sa opresc furtuna care ma napadea, langa mine se aseaza o doamna la vreo 60 de ani cu sotul ei de doua ori mai slabut decat ea. "m-am saturat de tine, nu esti in stare de nimic...ti-am zis sa mergi mai repede. Niciodata nu ma asculti". Gandurile mele se opresc in loc si imi ridic privirea inlacrimata...un batranel cu parul alb si mainile tremurande,( care mie mi s-a parut ca semana cu Einstein, doar ca avea parul un pic mai scurt) statea cu capul in jos, privea in gol si incerca sa nu raspunda femeii care bolborosea in continuare . Am stat asa privind fiecare gest, fiecare miscare, fiecare privire, parca nu ma puteam satura privindul. Incercam sa imi imaginez cum a fost viata lui, ce vise a avut, si cate a reusit sa isi implineasca. Chipul lui a reusit pentru cateva minute sa ma linisteasca, nu m-am mai gandit la cate greseli am facut la lucru in ziua respectiva si nu doar.

La un moment dat ochii lui erau lacrimati , ca si ai mei, imi venea sa ma ridic de pe scaun si sa ii spun femeii sa inceteze, sa-l lase in pace, dar parca intreg trupul imi intepenise si nu reuseam sa schitez nici macar un gest. Lacrimile nu au mai putut fi stapanite si au inceput sa curga usor pe obraz. Tramvaiul a oprit si cei doi au coborat , femeia bolborosea incontinuare iar batranelul parea ca se face din ce in ce mai mic. Mai aveam putin pana acasa si la viata si la trecerea ei. Acest om pe care l-am intalnit, fara sa vrea m-a invatat ceva, fara sa vrea mi-a transmis din linistea pe care o simtea in sufletul lui...

Shhhhhhhhh!!!!!! cred ca vine cineva.....ssssshhhhhhh....

3 comentarii:

Paul spunea...

Ce mizerieeeee, sa stai lanaga un om atatia ani pentru ati arunca la batranete venin!!
Ai un suflet mare Iuly, Dumnezeu sa te Binecuvinteze!
p.s.
nu zic mai mult sa pastrez cat de cat linistea...ssshhhh....

Anne spunea...

Trista povestioara..dar avem ce desprinde din ea..din pacate unele femei sunt mai rele din fire, iar la varsta batranetii se intampla chiar sa incepi sa iti pierzi mintile. Toti ajungem asa..batrani.

AncKhiy spunea...

Trist... dar simt si eu o liniste dupa ce am citit postarea! E un barbat puternic pentru ca rezista atator rautati si cred ca are liniste interioara cu carul!
Complicata, dar frumoasa viata! Si e minunat cand invatam de la altii, prin simpla lor prezenta indirecta cu noi!

Trimiteți un comentariu