Ceasul...

sâmbătă, 13 iunie 2009

Am inceput sa scriu...si m-am oprit...parca nici ganduri nu mai am, parca nu le mai pot asterne...cuvintele imi fug nebuneste si nu reusesc sa le opresc...
Ceasul care sta intins pe birou imi arata ca timpul trece...ticaitul lui imi da fiori si imi aminteste ca e timpul sa merg la culcare, e timpul viselor , e timpul ca si gandurile sa ia o pauza, vor discuta la lumina lumanarii, isi vor povestii intamplari si iluzii...si poate dimineata sufletul va fi mai linistit...
Linistea care ma inconjoara imi sopteste ca iubirea isi pierde din intensitate cu fiecare ticait al ceasului care parca rade privind sfios.
Ceasul ma trimite la culcare...
Am senzatia acum ca rolul meu s-a incheiat, mi-am jucat piesa poate ca ar trebui sa trag cortina, spectatorii au plecat de mult, s-au plictisit asteptand... Scaunele sunt goale...scena la fel...

Noapte...

5 comentarii:

Paul-N. K. spunea...

Ma bucur sa fiu un spectator al gandurilor tale, incerc sa le patrund intelesul si astept in taina momentul cand ele...vor sa apara.
Un sfarsit de saptamana frumos d-soara!

Iuly spunea...

Gandurile mele joaca piesa dupa piesa....se pare ca au si un spectator :) iti multumesc.
Un sfrasit de saptamana cat mai placut si mai linistit si pentru tine. :)

AncKhiy spunea...

La un moment dat vei simti si cum iubirea va creste in intensitate cu fiecare ticait al ceasului. Aceea va fi linistea solemna a inimii tale inglobata in dragoste si fiecare ticait va avea o semnificatie mult mai puternica. Atunci vei simti si cum cortina va disparea in totalitate de pe scena; spectatorii oricum exista, indiferent de locatia si asternerea cortinei.
Fara ei, nu ar exista salile de spectacol si nici bataia inimii tale.
Si e foarte bine ca te gandesti si la spectatori, in fiecare moment!
;)

April spunea...

Ce-i al tau e pus deoparte, rabdare.

Paul-N. K. spunea...

mersi Iuly, chit ca a trecut. A fost cu odihna multa:)
O seara placuta!

Trimiteți un comentariu