Oameni oameni si iar oameni

duminică, 21 iunie 2009

Dupa un drum care parca nu se mai termina...am ajuns "acasa", intre cei 4 pereti galbeni care ma asculta de fiecare data, si imi cunosc fiecare gand... astazi am stat si am analizat oamenii, in gand.
Ma gandeam la fiecare prietenie care se infiripa, si in final se dovedea a fi...nimic...
Ma gandeam la toate iubirile pe acre le avem si care trec atat de repede incat nu apuci sa te bucuri de ele, ma gandeam la toti oamenii care au trecut prin viata mea, oameni despre care mi-am format o parere, fie ea corecta sau nu, oameni de care uneori imi este atat de dor incat strang imaginea lor in brate, oameni care m-au nvatat sa ma apar sau sa iubesc...lista poate continua , dar o sa ma opresc aici, pentru ca lacrimile mele isi fac loc pe obraz.
Crezi in oameni?
Da cred! cred cu toata puterea mea, cred ca au si o parte buna si frumoasa, dar mie frica sa ma gandesc la partea care poate face rau, mult rau. As vrea uneori sa pot sa fug, sa fug in lume, sa plec dintr-un loc in altul, sa ma bucur doar de stadiul de inceput din fiecare relatie, fie ea de orice fel, sa nu raman cu un gust amar, nici eu si nici ceilalti, sa ramana doar partea aceea atat de frumoasa, partea de cunoastere.
Vreau sa plec insa nu o pot face decat cu gandul, as vrea sa ma inchid intr-o colivie si pentru un veac sa nu mai ies, sa raman acolo intr-o imbratisare calda care sa ma acopere cu totul...
Imi plange pana si inima, i-am sters lacrimile insa ele izvorasc din nou...le las...le voi aduna mai tarziu...
O seara ...cu ganduri bune...