luni, 12 octombrie 2009
Prea multe nu s-au schimbat de anul trecut si pana acum...defapt am impresia ca am ajuns de unde am plecat ma simt la fel ca si anul trecut...in aceeasi zii, la aceeasi ora... faceam cam acelasi lucru...doar ca atunci nu aveam curajul sa dau arat ce am scris cu lacrimi in ochi...
Privesc inapoi...cate s-au intamplat...cate am castigat si cate am pierdut, cate am lasat sa treaca pe langa mine fara sa le arunc macar o privire, cate vise am avut, cate ganduri, iluzii, idei...cate...si mai cate...
Sunt iar singura in camera asta straina, sunt iar inundata de lacrimi...afara ploua, poate ca de acolo mi se trage, cred ca tavanul meu este spart si ploua inauntru, iar eu cred ca sunt din matase , pentru ca ploua si in sufletul meu.
Incredere...incredere...incredere...imi suna neincetat in minte inca de acum un an, astazi a revenit mai in forta ca niciodata..." de ce sa am eu incredere in tine, daca tu nu ai?" intrebarea care m-a pus pe ganduri, cam asa e...daca eu nu am incredere in mine, de ce sa cer de la oameni asta? ehhh nu ca ar avea cineva incredere in mine, dar nahh...
Toata viata mea, mi-am dorit sa eman fericire, sa impart zambete...de ceva timp din pacate nu mai eman decat tristete, nu mai impart nimic pentru ca nu mai am ce sa impart...
2 comentarii:
o zi fără un zâmbet e o zi pierdută!
Da...stiu si eu asta...insa uneori este atat de greu sa zambesti cu tot sufletul...
Trimiteți un comentariu