Doar o alta dimineata...

joi, 15 octombrie 2009

Este doar o alta dimineata din toate cele cate au fost pana acum, am si dimineati frumoase insa aceasta nu este una dintre ele, este o dimineata in care lumea intreaga este cu susul in jos, o dimineata in care as vrea sa ma ascund de tot, sa nu fie necesar sa spun nici un cuvant, o dimineata in care mi se pare ca lumea intreaga ma uraste si prefer sa ma ascund, o dimineata in care capul meu si-a amintit ca exista si ma necajeste cu o durere destul de mare, o dimineata in care m-am trezit speriata si am vrut sa fug, nu stiu unde dar eram pregatita, pana cand mi-am dat seama unde sunt.
Ma simt atat de singura...nimeni nu vrea sa fie in preajma mea, oamenii uita de existenta ta, ata pentru ca nu ii intereseaza, sau poate ca i-a interesat la un moment dat si eu nu am stiut sa apreciez asta, poate ca este de vina doar aceasta dimineata in care lumea nu isi gaseste loc in gandurile mele. Este doar o alta dimineata fara suflet, o alta dimineata cu gandurile goale si idei pierdute...
Starea vremii ma influenteaza fantastic...
Se pare ca anul acesta a venit iarna mai repede, se pare ca vara a dorit sa plece, poate pentru ca s-a suparat, poate pentru ca era obosita...o voi intreba la anul, sper doar sa nu uit.
Omul se pare ca uita multe, sau daca nu uita gandurile se schimba, destul de repede, dam vina pe celalalt ca nu este suficient de nu stiu cum, ca nu face nu-stiu-ce, sau se poarta nu-stiu-cum. Stiti ce este cel mai ciudat? Ca lucrurile de care il acuzi pe celalalt le faci si tu mai repede sau mai tarziu, constient sau nu...
Ma aflu intr-o camera alba, de obicei nu imi plac camerele albe, pentru ca nu exprima nimic, chiar nimic, nici nu zambesc, nici nu sunt triste, dar camera asta are ceva, nu stiu ce anume, dar ma face sa ma simt bine, imi da siguranta.
Am deschis putin geamul si frigul de afara ma lovit, vremea asta de afara nu imi palce deloc, cum sa ninga la mijlocul lui octombrie? poate ca si vremea s-a simtit ca si mine in ultima perioada, si poate ca insa se mai simte, poate ca ii este mai usor sa uite asa...sa uite tot ceea ce vrea sa uite...
O alta zii, alte ganduri de infruntat, alte cuvinte de rostit, alte...alte...sau poate aceleasi...cine mai stie...uneori as vrea sa dispar pur si simplu, alteori as vrea sa plec departe si nimeni sa nu mai stie nimic de mine, uneori as vrea sa ma urc pe un munte si sa strig cat pot eu de tare...lumea nu e asa cum pare, ca viata nu este deloc atat de usoara cum eu am crezut, ca toate greselile se platesc, la fel ca si faptele bune, si astea se platesc...totul se plateste in viata asta...

6 comentarii:

Zor de Zi spunea...

ce pot spune? resimt venirea iernii ca pe o lovitură neregulamentară.. îmi pare rău că nu mă înghite deloc şi nu putem face pace. Îţi doresc multă lumină şi căldură în suflet,chiar dacă din jur ne dispare la toţi.

Anonim spunea...

Esti cum ti-ai dorit sa fii, ai vrut sa fii lasata in pace, ai fost...la fel ca si trenurile...nu te asteapta daca nu esti la fix in gara. Diferenta o face ca un alt tren va veni la un moment dat, sigur va veni...restul il stii...

Iuly spunea...

Zor de Zi, iti multumesc si iti doresc si tie multa caldura in suflet, nu va disparea daca nu o lasam noi sa dispara.
O zii cat mai frumoasa si plina de soare!

Iuly spunea...

Anonim, daca tot ai inceput o comparatie eu o voi continua, trenurile vin si pleaca dintr-o gara la fel ca si oamenii din sufletele noastre. Cand iti doresti cel mai mult sa prinzi un tren, atunci pleaca exact cand ai ajuns langa el, dar dupa cum ziceai si tu, cu siguranta vine altul, poate chiar la momentul potrivit, si atunci chiar daca trenul pierdut se intoarce nu te vei mai urca din nou in el, vrei sa stii si de ce? Pentru ca ti-a plecat odata din fata si nu ai de unde sa stii ca nu se va mai intampla inca o data.
Da, am vrut sa fiu lasata in pace, si motivele sunt stiute, se pare ca le stii la fel de bine ca si mine, important este ca linistea s-a asternut si restul nu cred ca mai conteaza.
O zii cat mai frumoasa iti doresc si tie!

Anonim spunea...

Adu-ti aminte ca ai prins un tren din mers. Si s-a oprit pentru tine. Trenul ala chiar a dus spre fericire, mai stii?

Paul spunea...
Acest comentariu a fost eliminat de autor.

Trimiteți un comentariu