Pauza

joi, 7 mai 2009

Nu stiu altii cum sunt, dar eu, cand simt apasarea oboselii, a stresului, a nedreptatii si a durerii in suflet pentru lucrurile nejuste, nemaintalnite si ne-la-locul lor din viata de zi cu zi, imi vise sa fug. Si-mi fug in gand, si-mi doresc sa fug in realitate si la gata imi dau seama ca m-am mintit si ca m-am adancit doar in dorinta mea de a fugi si de a lasa tot si ma trezesc in mijlocul sau in miezul a ceea ce imi doresc sa se termine. Simt nevoia de o pauza, simt nevoia de relaxare si de reintoarcere daca nu la copilarie macar la natura, simt nevoia nu sa fiu singura, sa fiu in preajma oamenilor care mi se potrivesc mie, a prietenilor mei dragi, sa ne petrecem timpul impreuna si sa ne detasam de ceea ce inseamna STRES, OBOSEALA si OM MARE. Simt nevoia, maxima mevoie de a evada din oras, din multime, dintre oameni multi si agitatie, dintre job, invatat si iar invatat, dintre nou si schimbarea la care am fost supusa, dintre comportamentele care mi-au adus pana acum deziluzie si oarecum "destramarea" celor mai inalte vise ale mele -daca realmente le-am avut.
Se pleaca, se pleaca departe, se pleaca dintre oameni, se pleaca din oras. Se pleaca in cativa iar la intoarcere vom fi oameni noi, oameni apti, oameni buni, cei mai buni. Astept cu nerabdare PAUZA - pauza mea, pauza noastra, pauza care ne va innoi, care ne va intineri, care ne va ajuta sa trecem peste tot.
PAUZA care ne va aduce lumina in ochi, care ne va imbuna.

Week-end...

P.S.: Cred ca nu numai Daniela are nevoie de o pauza!