Ganduri...dor...intrebari..

duminică, 26 iulie 2009

Desii asteptam, intr-un fel, sa vina ploaia, aceasta se pare ca m-a pacalit...aseara vantul batea puternic, parca ar fi avut energie cat pentru o viata...asa ma simteam si eu ... somnul a venit greu si dupa lungi certuri cu el, s-a hotarat sa puna stapanire si pe visele mele... a fost o noapte lunga cu vise frumoase si mai putin frumoase, cu ganduri calde si ganduri ...doar ganduri...
Aseara stand pe geam...cu vantul prin par...ma gandeam la viata, iubire, eu , tu , noi...toti... am citit undeva ceva de ganul " vemin pe lume sa cautam iubirea, si sfarsim prin a lupta pentru existenta" am meditat ceva timp la fraza asta, e atat de adevarata ...oare cati dintre noi gasesc iubirea la care viseaza de ceva timp? Oare cati dintre noi duc o viata fericita? Oare cati dintre noi au curajul sa ii spuna partenerului tot ce au pe suflet?ufff....nu inteleg de ce ma macina intrebari de genul acesta... poate pentru ca si eu caut iubirea, poate ca am gasit-o si se afla in palmele mele, astept doar sa imi confirme ca e acolo, o simt dar mai am nevoie de o confirmare...astept...
Sau poate pentru ca iubirea mi-a cam dat batai de cap in ultima perioada a vietii mele...nu zic ca nu a avut si o parte buna, ba daca ma gandesc bine una foarte buna...

Ultimele zile... ultimele zile... au fost pline de dor, au fost pline de cuvinte frumoase si ganduri ascunse, pline de vorbe dulci si ganduri bune...energie cat pentru toata viata, cred ca am fost certata si cu somnul... cand nu vine...cand vine si sta prea mult...am incercat sa ii explic ca imi plac foarte mult musafirii, dar cei ca si el , trebuie sa vina regulat si sa nu stea mult
Golul a fost umplut, poate fara sa vreau, ma simt bine, fericita, ma simt eu din nou, cu zambetul pana la urechi, mereu vesela si...mereu copil...
Simt ca as putea face orice acum...cred ca si muntii as putea sa ii mut din loc...luna s-a ascuns de frica sa nu o aduc pe pamant, soarele si-a pus ochelari si nu vrea sa ma priveasca... lasand gandurile sa zburde in continuare...va doresc si voua o zi zburdalnica...si nu in ultimul rand plina de iubireeeeee

Nu te pune cu ...dracu'!

miercuri, 22 iulie 2009

Mai alaltaieri seara...ma credeam in ceva povesti sau in ultimele jocuri on=line, mai la moda, mai nu stiu cum...si-mi doream sa ma lupt (virtual) cu una dintre colegele mele de camera. Nu stiu daca ea a simtit loviturile mele proventite din te miri ce vrajuri si sabii cu foc si bombe de apa si...si...insa eu, Daniela care am maine poimaine 23 de ani...m-am ales cu un deget fisurat-fracturat-rupt, mai pe romaneste. Dupa cum spuenam, nu stiu daca ea a simtit loviturile mele dureroase, insa eu am simtit durerea pricinuita de lovitura la picior pana in maduva oaselor. Eu, Daniela, am un deget rupt. Nu te pune cu dracu', mi-am zis eu, in timp ce stateam si plangeam cu piciorul infasurat intr-un prosop si cu o punga de vinete congelate la picior ( era singurul lucru inghetat si pe care am reusit sa pun mana imediat).
Ca sa va mai zic asa, mi-am dorit concediu medical ca sa ma duc la plaja si uite ca mi-a dat Dumnezeu d-al pe bune. Uff... da, am o saptamana de concediu medical, cu repaus total, pentru recuperare. Si ce-am gandit eu...ce mi ca stau acasa in pat, clampanind telecomanda si schimband o mie de canale pe zi sau ...ce mi ca stau, pe malul lacului...la soare....tot repaus e, sa stiti, promit sa nu ma fortez...

Din ciclul intamplari nu neaparat inta,platoare, din viata-mi de zi cu zi, atat de zbuciumata uneori!

Hai salut si numai bine, de maine sunt la plaja!

V-am pupat!

M-am mutat!

duminică, 19 iulie 2009

Pentru ca era nevoie de o schimbare, pentru ca cerul nu e intotdeauna senin, pentru ca norii nu au intotdeauna aceiasi culoare, pentru ca noaptea u seamana cu ziua, pentru ca iubirile sunt frumoase, si niciodata la fel...pentru ca exist...pentru ca existi...pentru ca suntem....pentru ca....pentru....

Revenind la oile noastre, m-am mutat, adica mi-am mutat blogul. Cine doreste sa ma viziteze il astept cu mare drag http://drumulcatrenicaieri.blogspot.com/

O zi cu mult soare!

Din ciclul poveste...

joi, 16 iulie 2009

S-a trezit cu gandurile arse de soarele pustietatii care o guverneaza de ceva timp, fara sa-si gaseasca sensul pe lume si-n viata, s-a tarat pana la cea mai apropiata oaza de liniste, insa linistea...linistea pentru ea era deja un vis prea indraznet. A crzut ca a atins un strop de fericire, insa i-a fost repede spulberata speranta. sa mai alerge nu mai are putere, sa iubeasca...hah... ce e aia iubire? De unde vine? Si cat tine? Nu tine, deseori s-a gandit ca nu tine...Ea iubeste repede si se plictiseste repede, insa sufera o viata. Nu e o fata proasta, insa ii e frica de prostie si are toate sansele sa traiasca cu ea. Ii e frica mai ales de umbra ei, de zambetul ei, de gura ei, de foame, de sete. era o fetita firava, plapanda, slabuta, cu maini mici, se chinuia sa-i aprinda tigara deseori, caci ea fuma. Ranile pe care le are se simt in suflet si ii e frica sa le expuna, ca un copil ars de apa clocotita.
Era candva fericita. Stia ca va veni o vreme in care isi va regreta existenta si tot ceea ce tine de ea. Numai nasterea NU. Nciodata. Si-a dorit prea mult sa apara pe lume si sa-si insuseasca toate prapastiile si durerile si incantarile acesteia.
Era candva fericita. Insa nu mai stie cand. Pentru ca se plictiseste repede. Si de uitat...la fel.
Eram eu...o mica bestie insensibila.

Multumesc tuturor celor care...care au invatat sa ma accepte, celor care habar n-au cine sunt. Si mie nu? Mie pentru ca ma suport si nu-mi vine sa ma duc...oriunde...

Ganduri

era racoare in dimineata accea. se trezi purtata de ganduri. geamurile erau larg deschise si in lumina soarelui perdelele parca dansau. isi purta pasii usor prin camera, desculta, si isi imbraca rochita alba. podeaua era veche, scartaia...vru o clipa sa se indrepte catre geam dar auzi galagie. apoi pasi incet prin camera, ajunsa apoi in alta camera, trecu prin hol si cobora scarile vechi de lemn. ajunsa in curte, acolo unde adora sa fie, de acolo de unde avea imaginea preferata. stia ca ii fusese dor, simtea ca lucrurile nu mai era cum fusesera o data, dar in privelistea aceea ii regasea speranta si puterea...acolo unde inaltima brazilor regasea cerul, acolo isi vedea ea iubirea...nu era departe...si isi vazu "sufletul mergand"...

O zi trista...

miercuri, 8 iulie 2009

Amintirile m-au inundat din toate partile si nu am reusit sa scap, au redeschis rani pe care credeam ca le-am inchis, au inviat ganduri pe care le credeam moarte, au readus iluzii demult alungate in negura uitarii...
A fost o zi grea care m-a readus cu picioarele pe pamant, o zi in care mi-am readus aminte cine sunt si faptul ca ceea ce am inceput acum cateva luni bune a fost finalizat, mi-am dus rolul la bun sfarsit, acum este timpul sa ma retrag din nou in cochilia mea...ma asteapta la fel de comoda si primitoare, colorat in albastru si verde. Cochilia...Am indragit-o la inceput, am iubit apoi, dupa care am urat-o, apoi mi-a fost dor de ea, acum incep sa o indragesc din nou...urmeaza sa o iubesc o viata de acum, pentru ca nu mai vreau sa ies afara...este mult prea rece si poti foarte usor sa cazi in capcane neprevazute.
Privind in urma, nu mai departe de un an de zile...mi-am dat seama ca am fost copil, m-am maturizat brusc, m-am indragostit , am iubit, am cunoscut, am iubit si mai tare , am plans, am regretat, am invatat, am iertat, am fost rea, am visat, si m-am trezit mult prea brusc... parca sunt prea multe deja...
Astazi am spus ca nu voi mai scrie poezii, poate ca ar fi timpul sa ma opresc, sa-mi inabus dorinta nebuna de a asterne tot ce imi vine in gand... nu stiu daca voi reusii, dar o sa incerc.
Simt ca ma sufoc...cei patru pereti parca s-au strans in jurul meu si nu mai vor sa ma lase sa respir, aerul e greu si ma apasa pe piept. Am deschis geamul larg , dar cu toate astea aerul nu se simte deloc.
Am ascuns o parte din mine azi, daca persoana din a carei cauza am facut acest lucru, ar fi avut rabdare sa citeasca totul, de la inceput, ar fi putut sa ma cunoasca mai bine decat a reusit in aproape 22 de ani...din pacate, s-a oprit la primele cuvinte, pe care le-a interpretat asa cum a dorit, si nu asa cum trebuia, crede ca ma cunoaste, insa nu stie nici macar un sfert din viata mea desi ma creste de o viata...poate ca e si vina mea, pt ca am rdicat un zid urias din frica de a nu fi criticata, poate ca e si vina ei , pentru ca nu a dorit sa ma asculte atunci cand a trebuit, apoi a fost prea tarziu. Acum sunt criticata ca ma ascuns si ca nu vorbesc...dupa ani de tacere...ce as putea sa spun? Dupa ani de liniste...ce zgomot as putea sa scot?
Daca va intrebati despre cine este vorba...e mama mea... Stiu ca urmeaza sa spuneti ca orice adolescent duce un "razboi" cu parinti...poate ca da...insa eu nu am facut nimic rau, bine asta ...din punctul meu de vedere, adica eu personal nu vad nimic rau in a scrie poezii si a posta un amarat de citat...insa se pare ca punctele de vedere nu coincid...

De maine incepe o noua viata...sper mai optimista, mai plina de incredere, o sa imi indeplinesc visele cu sau fara ajutor...
Ma gandeam azi in timp ce faceam o baie ca sufletele noastre sunt ca si restaurantele, goale dimineata la deschidere, apoi din ce in ce mai multa lume, apoi din ce in ce mai putina, pana la inchidere cand nu mai este nimeni, si este din nou linistea de la inceput, doar ca in urma au mai ramas cateva...resturi...

Ehh...trecand la alte lucruri...vreau un concediu undeva departe, fara civilizatie, doar eu si natura...

Pentru tine... pentru mine... pentru noi... pentru voi...

duminică, 5 iulie 2009

miercuri, 1 iulie 2009

Gata!!!
Am terminat si cu licenta, din obisnuinta inca ma mai gandesc cum sa fac prezentarea.. ;))
Acum tot ce mai vreau este sa ma vad inscrisa la masteul pe care il vreau si totul se va linisti si va revenii la normal. Deja a inceput sa revina...

DUpa cateva zile fara net , dupa cateva zile pline de stres, am intrat si eu pe blog, si ce gasesc scris la un prieten pe blog? Ca doreste sa isi inchida blogul... sunt trista pentru ca este un om cu suflet mare, un om care stie sa aduca zambetul pe buze, si care a stiut ce sa zica la momentul potrivit. poate...se va razgandi...poate ca aceea persoana care sustine ca il iubeste va incerca sa il iubeasca cu totul, sa ii inteleaga sentimentele ... Sper sa ramai Paul, si sa ne mai aduci putina muzica in suflet ... http://unchiesul.blogspot.com/
O seara buna!