joi, 16 iulie 2009
era racoare in dimineata accea. se trezi purtata de ganduri. geamurile erau larg deschise si in lumina soarelui perdelele parca dansau. isi purta pasii usor prin camera, desculta, si isi imbraca rochita alba. podeaua era veche, scartaia...vru o clipa sa se indrepte catre geam dar auzi galagie. apoi pasi incet prin camera, ajunsa apoi in alta camera, trecu prin hol si cobora scarile vechi de lemn. ajunsa in curte, acolo unde adora sa fie, de acolo de unde avea imaginea preferata. stia ca ii fusese dor, simtea ca lucrurile nu mai era cum fusesera o data, dar in privelistea aceea ii regasea speranta si puterea...acolo unde inaltima brazilor regasea cerul, acolo isi vedea ea iubirea...nu era departe...si isi vazu "sufletul mergand"...
3 comentarii:
racoros articolul...
Ma-nclin!
ooooooooo....trebuie sa reunosc ca este una dintre cele mai placute surprize de care am avut parte in ultima perioada...am venit acasa, si fara speranta ca o sa gasesc ceva nou, am intrat totusi pe blog, si.....SURPRIZA!
Este foarte frumos ce ai scris, poate o continuare? asteptam cu mare drag.
Te pup dulce si ai grija de tine.
Zambesc, vad dincolo de gandurile scrise, iti citesc si comentariul...lasandu-ma convins ca dorul dragostei a pus stapanire pe sufletul tau.:)
As zice, e de bine!
Ma bucur pentru tine!
Trimiteți un comentariu