Din ciclul poveste...

joi, 16 iulie 2009

S-a trezit cu gandurile arse de soarele pustietatii care o guverneaza de ceva timp, fara sa-si gaseasca sensul pe lume si-n viata, s-a tarat pana la cea mai apropiata oaza de liniste, insa linistea...linistea pentru ea era deja un vis prea indraznet. A crzut ca a atins un strop de fericire, insa i-a fost repede spulberata speranta. sa mai alerge nu mai are putere, sa iubeasca...hah... ce e aia iubire? De unde vine? Si cat tine? Nu tine, deseori s-a gandit ca nu tine...Ea iubeste repede si se plictiseste repede, insa sufera o viata. Nu e o fata proasta, insa ii e frica de prostie si are toate sansele sa traiasca cu ea. Ii e frica mai ales de umbra ei, de zambetul ei, de gura ei, de foame, de sete. era o fetita firava, plapanda, slabuta, cu maini mici, se chinuia sa-i aprinda tigara deseori, caci ea fuma. Ranile pe care le are se simt in suflet si ii e frica sa le expuna, ca un copil ars de apa clocotita.
Era candva fericita. Stia ca va veni o vreme in care isi va regreta existenta si tot ceea ce tine de ea. Numai nasterea NU. Nciodata. Si-a dorit prea mult sa apara pe lume si sa-si insuseasca toate prapastiile si durerile si incantarile acesteia.
Era candva fericita. Insa nu mai stie cand. Pentru ca se plictiseste repede. Si de uitat...la fel.
Eram eu...o mica bestie insensibila.

Multumesc tuturor celor care...care au invatat sa ma accepte, celor care habar n-au cine sunt. Si mie nu? Mie pentru ca ma suport si nu-mi vine sa ma duc...oriunde...