Amintiri...

joi, 9 aprilie 2009

Am un telefon Nokia. Mai vechi. L-am primit de la fratele meu. Nu se aude prea bine la el. L-am folosit o vreme, pana mi-am cumparat altul. Am citit acum cateva mesaje mai vechi, primite mai de demult. Amintirile nu m-au chinuit mult timp. Nu ma chinuie nici acum. Am invatat sa le selectez si sa aleg ce e mai bun. Sau ce e pe placul meu. Nu mi-am adus aminte de oameni, ci de situatii. Era o vreme in care eram, poate centrul Universului. Nu mi-am dorit niciodata sa fiu centrul pamantului, lumii, Universului iar intreg pamantul sa graviteze in jurul meu. Mi-am dorit mult sa mi se accepte micile nebunii, marile iluzii si sperante, mi-am dorit sa mi se implineasca visele si sa mi se ierte greselile. Am crezut in Dumnezeu intotdeauna, insa au fost momente in care am uitat de existenta Lui. A fost singurul care intotdeauna m-a iertat si nu m-a judecat. Cat despre oameni, si daca m-au judecat vreodata pe mine sau comportamentul meu, nu mi-a pasat. M-am simtit mereu bine in pielea mea si am trait multumita. Nu stiu daca am fost fericita in adevaratul sens al cuvantului, dar am fost multumita.
ma simt obosita. Simt nevoia sa ma linistesc. Ma simt frustrata, iar marile nemultumiri imi adancesc ranile cele mai dureroase. N-am reusit sa ma fac mai maleabila, mai pe placut altora. N-am reusit sa ma schimb pentru ca mi-am promis ca daca va fi o schimbare, va fi pentru mine. N-am renuntat decat la lucrurile care la un moment dat imi faceau rau, la vicii, insa de cel mai mare viciu n-am scapat - dragostea de oameni.
Mi-am adus aminte azi ca era o vreme in care iubeam, iubea cu toata puterea cu care poti iubi o singura data in viata si-am crezut ca o sa iubesc aceeasi persoana pana la final. Am crezut doar. Sunt zile in care am impresia ca de fapt totul a fost in mintea mea, poate un vis sau ceva asemanator. Viata mea nu demult a inceput. Are un curs de viata normala insa nu e nicidecum asa. Am o viata frumoasa pe care am tinut-o ascunsa si din egoism mi-am trait-o singura. E momentul sa marturisesc ca am inceput s-o impart, s-o impart la 2, intre mine si tine, s-o impart si sa fiu intr-atat de darnica incat sa te las pe tine sa traiesti de doua ori mai mult decat traiesc eu.
Nu-mi calca pe vise, nu-mi calca pe amintirile pe care le-am construit impreuna de la 0(zero), din nimic, cu fortele noastre, cu caldura unui copil, cu sensibilitatea adolescentina pe care inca o avem si cu un strop de maturitate imatura uneori.
***********************************************************************************
Tu numai spune-mi...
* mai tii minte cand ne-am sarutat prima data?
* mai tii minte cand ti-am spus ca eu cred ca te iubesc?
* mai tii minte noptile nedormite, lungile nopti nedormite?
* mai tii minte prima intalnire?
* mai tii minte prima atingere?
* mai tii minte prima strangere de mana?
* mai tii minte ...

Va fi o noapte lunga, in care amintirile vor tropai prin venele mele, o noapte in care o sa ma gandesc neincetat daca te iubesc la fel sau mai mult, va fi o noapte calda...
V-as promite ca va fi si linistita, insa nu...ma va chinui nesomnul, nenorocul, durerea in piept, singuratatea si neputinta de a te tine in brate.
Trebuia sa-mi amintes tocmai acum?
Telefonul Nokia mi s-a lipit de mana si s-a oprit la un sms din 14 noiembrie 2008, 23:38:
"Ziceai acum ceva timp ca nu poti sa te gandesti la o persoana atunci cand esti langa ea."

M-am inselat.