O lacrima dulce

marți, 7 aprilie 2009

Cantec lin...Un gand s-a navalit asupra-mi si a inceput sa imi vorbeasca despre o datorie : intr-o seara, spre apus, priveam spre cer. Pe bolta lui, soarele se pregatea pentru un alt drum. Si l-am privit incantata. parea ca ma priveste si el. Mi-m ridicat mana in dreptul lui si cu un singur deget l-am acoperit. Pentru un moment furasem lumina. Era atat de mult putere pentru un om...Eram nedumerita, vrajita de puterea mea. Si am inchis ochii pentru o clipa : mi-am adus aminte de o iubire veche. Furata de idei, imi adusesem aminte de o poveste, una fara cantec si totusi necesara sufletului meu, care nu cunostea experienta. Cum ma indragostisem eu atunci, tot nu reuseam sa aflu. Ma indragostisem treptat si tot treptat am realizat ca e imposibil. Si cu un singur deget am inabusit lacrima dulce din sufletul meu. Nu voiam asta, cum nu voiam in acea dupa amiaza sa acopar soarele si sa fur lumina. Doar daca inchideam ochii sau doar daca acopeream soarele cu palma, puterea zilei se diminua, intocmai cum daca uitam de iubirea mea, sufletul meu putea respira din nou usurat. Avea dreptul sa iubesc, dar nu sa ma ascund dupa un deget. Nu aveam voie sa fur o zi de dupa amiaza, nu puteam intrerupe desfasurarea unor momente temporale. Nu aveam voie sa nu traiesc iubire cand eu o simteam cu tot sufletul. Si ma minteam pe mine, era o actrita perfecta...Si m-a tot prefacut, si mi-am furat chiar eu iubirea. M-am prefacut ca nu iubesc, caci era o o lumina prea putenica pentru ochii mei si am preferat sa mi las pleoapele sa cada incet, cand soarele incepuse sa se contopeasca cu ei. Si cat vroiam iubire, si cat am vrut sa te iubesc pe tine, dar nu s-a putut. Si a ramas o datorie si pentru tine, dar pe mine m-a durut cum m-am tradat eu pe mine. Mi-am promis ca nu o sa mai fur lumina caci nu o pot inlocui, sa nu mai ascund soarele dupa un deget caci nu-mi pot neglija iubirea...
Cand am zarit , azi, din nou, apusul mi-am ridicat usor mana, dar nu mai aveam sa gresesc din nou. Fara sa imi dau seama mana mea plutea iar eu priveam spre soare. Ma privea si el si in cateva clipe am simtit caldura in ochii mei - o lacrima dulce se usca pe obrazul meu si m-am simtit una cu soarele.

3 comentarii:

Iuly spunea...

Foarte frumos!!! Mai asteptam postari, asteptam sa ne mai impartasesti din sentimentele tale.
FELICITARI!!!!
Te pupacim ;)

Daniela spunea...

Cele mai frumoase ganduri, cele mai adanci sentimente si cele mai inalte sperante se nasc in cele mai neasteptate locuri. Multumim "valentina" pentru caldura, incerederea si sinceritatea cu care ne-ai marturisit azi, o parte din ceea ce tu ai trait la un moment dat!

boss spunea...

fara cuvinte...
simteam nevoia sa citesc asa ceva.

Trimiteți un comentariu