Anotimpul unui suflet

vineri, 3 aprilie 2009

Am lasat timpul sa zboare...si ma fac vinovata ca l-am lasat sa-mi fure amintirile. Imi dedic sufletul primavarii si inchin in cinstea... : e cald, inchic ochii ca sa uit de o suferinta, un moment ce mi-a furat zambetul. Si uit. Azi e cald, maine e cald. Dar, singura din nou, imi amintesc de momentul cand am inchis ochii si imi amintesc de ce i-am inchis. Sunt unele amintiri mai dureroase, sau momente ce azi inca ma mai fac fericita, e unu trecut intreg, e atat de mult. Inchin in cinstea tuturor amintirilor ce m-au vazut crescand - lacrima pentru lacrima, zambet pentru zambet, inaltare cristalina, fericire furata de timp navalnic...Inchin in cinstea voastra, si scriu ca sa nu uit, ca sa pastrez vie in mintea mea imaginea de ansamblu a unei perioade fragile. Am lasat timpul sa zboare din nou ...si mi-a adus o noua PRIMAVARA. E farmec, e ploaie cu miros de pietre incinse, e stralucire in aer si din nou in suflet. Ce o sa-mi aduca primavara asta ? Emotii, sentimente...Acest anotimp e divin...totul renaste, poate oamnei mai buni...e atat de multa lumina!!!
"Unii oameni refuza sa mai vada cerul caci e maret"...dar inca sufletul meu e primavara. E sunet cristalin, e contopire cu mirosul fraged al ierbii de sub buturugi care creste cu viata de parca ar spune - cresc si vreau sa fiu vazuta crescand, ca sa creasca totul in jurul meu si sa simt ca nu a fost furata inocenta unui fir de iarba- .
Sunt anotimpuri ale unui suflet curat dar si ale unui suflet mai putin curat. E rasetul copiilor si imi umple sufletul de bucurie. E viata in aer si nu pot sa ma dezic de anotimpul meu.
E primavara pura, am cel mai bun moment sa sper ca-n anotimpul unui suflet totul va fi odata perfect.