joi, 23 aprilie 2009
"Te iubesc!" doua cuvinte...ce simplu este sa le rostesti...
Stau acum si ma gandesc ca probabil nu am crezut niciodata cu adevarat in aceste doua cuvinte.A fost o perioada in care nu le-am folosit deloc, a fost o perioada in care le-am rostit, crezand ca prin ele pot transmite tot ce simt, toate sentimentele care ma incercau. Le primeam inapoi ca si raspuns, si credeam cu tarie ca si persoana respectiva simte la fel ca si mine...poate...sau poate nu...
Nu am fost obisnuita sa le spun si nici sa le aud, dar cum cu lucrurile frumoase te obisnuiesti repede...nu mi-a luat mult timp pana ca incep sa cred in valoarea lor, sa imi faca placere sa le aud si sa le spun.Desi am spus de multe ori ca nu le mai cred, continuam sa le spun si sa le aud, si...doamne cat era de bine.
Acum, nu le mai spun si nici nu le mai aud, imi lipsesc, dar nu mai cred in ele...nu mai cred in valoarea lor.Poate ca unii o sa imi dati dreptate, poate ca unii o sa va intrebati de ce, sau poate ca unii o sa ma condamnati, insa pentru mine nu au nici o valoare.
Spunand "te iubesc!" si "nu pot trai fara tine" sau "nu te voi parasii niciodata" e ca si cum am spune ca noi nu vom murii niciodata. Va spun eu ca murim, si putem trai bine mersi si fara "aceea persoana" timpul le sterge pe toate, iar daca nu le sterge le pune bine, intr-o cutie a carui lacat va ruginii la un moment dat.
Azi iubesti, maine nu mai iubesti, azi simti fluturi in stomac, maine s-ar putea sa zboare. Azi iubesti cu toata fiinta ta, maine vrei sa fugi cat mai departe de cel caruia cu cateva ore inainte ii spuneai sincer "te iubesc!" .
Cu fiecare "te ubesc!" pe care mi-l amintesc mai cade cate o caramida, si tot ce a fost construit se darama. Asta daca nu s-a daramat deja, si intretin o iluzie, pentru inca cateva zile, pana imi dau seama ca defapt totul este jos, si nu se mai poate recladi nimic, pentru ca deja este acoperit de apa, acel teren care cu ceva timp in urma, era cel mai sigur loc din cate ar putea exista.
Am pregatiti acum cutia in care amintirile mele vor sta pentru o viata de acum, are 21 de lacate, va fi bine inchisa, voi arunca toate cheile in oceanul de lacrimi, astfel incat sa nu le pot gasii, chiar daca la un moment dat voi vrea.
Am asternut frumos in cutie, primele mailuri,primul sms primit de la tine, primele discutii pe mess, primele strangeri de mana, si primele atingeri.primii fluturasi in stomac, primul gol plin.Prima noapte in care ne-am sarutat pana dimineata. Am asternut si primele cuvinte "cred ca te iubesc". Intr-un colt am pus poza noastra, intr-un altul stau ingramadite toate visele pe care ni le-am facut impreuna.Undeva pe acolo sunt si certuile pe care le-am avut de-a lungul timpului, si care uneori ne-au facut mai puternici.Tavanul pe care erau pictate trupurile noastre goale, si-a gasit si el loc, pe capacul cutiei, si zambesc sfios , de acolo.
Imbracat frumos in matase albastra am pus si sufletul meu, e ca un balon din acela care il faci din apa si sapun, gol inauntru si multicolor in exterior.L-am imbracat acum, frumos, in albastru, sa nu-i fie frig.Am asezat alaturi si cele 21 de flori, deja uscate de pe biroul meu.erau pentru tine.
Peste toate astea am pus amintirea zambetului tau, a ochilor tai care odata ma priveau cu atat dragoste, am pus si toate cuvintele frumoase, toti acei "te iubesc!" si-au gasit si ei loc, iar peste toate astea am presarat o urma a parfumului tau si am inchis cutia.
Lacatele se pun acum unul cate unul, incet si cu grija...
Gata! Am aruncat si cheile. Mai ramane de vazut ce voi face cu aceasta cutine, daca o tin in maini simt ca mi se scurge incet, asa ca m-am hotarat, ti-o voi da tie,sa o ti tu. Pentru mine este o povara pe care nu o mai vreau.Ti-o dau tie.Poti sa faci ce vrei cu ea.Poi sa o arunci in ocean, sau sa o vinzi, sau poate o vei arde...
De astazi incepe o viata fara tine, o viata fara amintirea ta sau a noastra, o viata in singuratatea mea,in lumea mea ...
12 comentarii:
ma sperii...cata tristete, cata durere...te credeam mai optimista...s-a sfarsit chiar totul??...in relatia in care s-a spus odata te iubesc din tot sufletul nu se mai gaseste o ultima speranta de reconciliere?...imposibil...
Raza de soare, sunt optimista de obicei. Insa sunt si momente in care pesimismul pune stapanire pe mine. Stai linistita ca o sa ma ridic mai optimista ca niciodata ;)
Iulya draga, nu te supara ca-ti spun asa,citesc multa durere in sufletul tau si tristete cat pentru o viata, sunt barbat si ma rusinez de cat amar a putut sa-ti produca acest tanar, din gandurile tale imi dau seama ca totul este pierdut cu toate ca nu-ti doreai acest lucru.
Am trecut si eu prin astfel de momente grele, nu aveam cui le spune, ma rugam sa-mi fie lasata iubirea in gradina sufletului meu, unde credeam ca-si are locul. Nu a fost sa fie asa, de multe ori ganduri negre ma stapaneau si in ultima clipa ingerul ce veghea asupra mea imi calauzea pasii. Acum ma bucur pentru ca nu am fost stapanit de demoni, pentru ca viata iti ofera draga mea frumuseti nebanuite, frumuseti pe care nu ai cum sa le intrezaresti acum cand deziluzia si-a creat loc in sufletul tau. Este foarte greu sa treci peste acest moment, cumplit de greu, clipele frumoase petrecute alaturi de cel ce ti-a fost drag se rostogolesc in fiecare clipa, in fiecare moment, precum un tavalug peste frumusetea inimii tale ce i s-a daruit neconditionat.
Greu este sa dai si sfaturi, increderea trebuie sa vina de la tine, trebuie sa uiti, trebuie sa privesti spre inainte. As vrea sa te pot ajuta, am si eu o fetita de varsta ta, a trecut si ea prin momente grele,i-am fost alaturi cu toata fiinta mea, acum este surazatoare, a trecut peste acea perioada cand fluturasii zburdau peste tot. Am vorbit cu ea in acea perioada ca de la om la om, am inlaturat barierele impuse de tata-fiica, iar acum ma bucur sa-i citesc optimismul in suflet si inima. De ai nevoie de ceva, cauta-ma, si o vorba buna ati poate insenina sufletul, mana mea ramane intinsa precum a unui prieten si cand tristetea te macina mai tare, iar singuratatea te duce aiurea cu gandul voi cauta sa-ti fiu alaturi. Sa fi increzatoare Iulya, sunt si oameni pe care te poti baza, ce pot sa-ti aduca zambetul acolo unde-i este locul.
Un g\nd bun din partea mea, am citit rândurile tale şi m-a încercat un puternic sentiment de tristeţe. Să spun că este şi mâine o zi? Am să revin cu plăcere pe blogul tău, încearcă să strângi din dinţi şi să mergi mai departe... Cu drag, Cristi...
Luly draga,
Atat de trist, atat de cunoscut... Exista chiar si un fund de genune mai adanc.
Eu am spus candva lui Dumnezeu ce ai spus tu acum, depsre viata. I-am spus: "Ia-o inapoi, nu mai am ce face cu ea. Asa cum e acum, nu-mi trebuie."
A fost apoi a minune, ca totul s-a reasezat in viata mea in mod miraculos. Nu asa cum voiam eu, dar altfel, mai bun, mai frumos decat mi-as fi inchipuit.
Ce pot acum e sa te rog sa lasi timpul sa te ajute sa vezi din perspectiva lui "pe urma".
Te mai rog sa te iubesti... Mult, muuuuuult!
Va multumesc foarte mult pentru gandurile bune ;)
Tristetea pune uneori stapanire pe noi atunci cand ne asteptam cel mai putin.o sa ma ridic, sunt tanara, viata imi este asternuta inainte si cred cu tarie ca orice intamplare are un scop, si trebuie sa invatam ceva ;)
Era o perioada când asacultam pe repet voltaj, http://www.trilulilu.ro/dorianilie/87ccbbbd0437f9.:)
Ieşi la soare, ieşi cu prietenele, viata e frumoasa, noroc ca Dumnezeu ne-a inzestrat cu uitarea.
O zi plină de soare.:)
Daca simti nevoia sa plangi atunci fa-o, daca trebuie sa urli urla, dar inchide usa in urma ta.
In fata ta e o noua usa, nu-ti fie teama, e un nou inceput cu bune si cu rele. Viata ne da si palme, trebuie doar sa stim sa interpretam mesajul.
Noi suntem aici pentru a te sustine. Foloseste-ne.
Va multumesc! inca o data.
Intradevar in fata mea se deschide o noua usa, va fi un nou inceput, am invatat ceva, si cu siguranta ma va ajuta in viitor.
Va multumesc ca imi sunteti aproape ;)
Iuly,lasa totul in urma asa cum te-ai gandit si s-a sugerat.dar intelege de ce s-a intamplat si ce trebuie sa inveti de la aceasta relatie,daca iti era bine sau nu cu el,daca lui ii era bine sau nu cu tine,daca viitorul ar fi fost bun pentru voi,impreuna.
cand se sfarseste ceva sa-I multumim Lui D-zeu ca ne-a dat sa experimentam si pentru ca ne-a eliberat la momentul potrivit.daca s-a terminat o relatie,inseamna ca D-zeu ne rezerva altceva pentru a evolua in acest sens.
Mihaella, poate ca ai dreptate, poate ca e mai bine ca s-a intamplat asa, poate ca este pregatit altceva pentru mine, ceva mult mai bun, cine stie.
Ma bucur ca s-a intamplat, pentru ca am invatat multe, sunt sigura ca mai multe decat cred eu.
Am inceput sa trec peste si sa ma obisnuiesc cu ideea ca imi voi duce viata din nou singura.
Problema este ca nu mai pot sa am incredere in nimeni si nimic, nici macar in mine, dar sunt sigura ca voi trece si peste asta.Cum zicea un citat "ce nu te omoara, sigur te face mai puternic."
Singuri ne impovaram. Un prieten vechi mie mi-a zis ca e important sa fim impacati cu noi si astfel putem trai linistiti la Bocsa, Timisoara sau New York. Prefer sa-l ascultam!
Trimiteți un comentariu