miercuri, 8 aprilie 2009
Mai stii cele mai frumoase povesti? E ora 3:08 si eu nu dorm. N-am somn. Nu-s chinuita de insomnii. Pur si simplu. Imi place. Luna e injumatatita de o creanga a unui copac si-mi aduce aminte de povestile pe care mama nu mi le-a citit niciodata. Sau poate mi le-a citit dar nu mai stiu eu. Stii...imi place sa fumez si sa astept dimineata ce va veni cu ochii mari si visatori. Nu mai sunt un copil insa ma comport ca atare. As vrea sa mai fiu. Am gasit un loc unde pot fi ceea ce vreau sa fiu, unde mi se accepra sa fiu asa cum vreau eu sa fiu - oricum.
Stii, cele mai frumoase povesti? Traim una, si-o traim la maxim, dramatic si pana la epuizare.
Am avut o zi obositoare, insa nu ma simt astfel. Ca-ti pot vedea in fiecare zi acealsi zambet neschimbat, ca te pot privi si-ti pot impartasi cele mai ascunse si cele mai nu-stiu-cum ganduri/idei/vise ale mele, ma simt cu totul si cu totul altfel -fericita, implinita, multumita - atat de mult din fiecare caci imi iasa toate pe ochi, pe tample, pe nas, pe gura si simt un nou inceput in fiecare zi.
Eu daca m-am intors, nu dupa mult, e pentru a marturisi acum:
FAPTUL CA EXISTA IN VIATA MEA SI EU O STIU PREA BINE, MA FACE SA URASC APROAPE TOT SI SA REGRET CA PE LUME NU SUNTEM DOAR NOI.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu