sâmbătă, 11 aprilie 2009
A fost o noapte lunga, o noapte in care parca nici vise nu am avut, sau daca am avut au fost la fel de ciudate ca si noaptea...
M-am trezit speriata, cu gandul ca voi intarzia la lucru, in acelasi timp cu gadul sa adorm din nou, sa pierd legatura cu realitatea, si sa raman in lumea mea, o lume din care nimeni nu ma poate scoate, o lume care....o lume a mea...
Cu toate ca mi-as fi dorit sa mai raman in patul meu, si intre cei 4 pereti galbeni. care ma apara, m-am ridicat incep si am inceput sa ma imbrac, era deja tarziu, ar fi trebuit sa plec deja, dar ce mai conta...
Afara...inca intuneric...m-a cuprins o racoare, intreg trupul meu parca plutea...as fi vrut sa ma ridic de tot, si sa privesc de acolo de sus tot ce se intampla aici, pe pamant, sa pot sa fiu doar un spectator...hmmm...un spectator al vietii...Din pacate nu este posibil, fac parte din joc, si trebuie sa il continui...
Ma tot gandesc la oameni...la cei care ma inconjoara , la cei care imi sunt prieteni si la cei care spun ca imi sunt prieteni, la cei care aduc cu ei o schimbare si cei care se aduc doar pe sine, la cei care aduc un zambet si la cei care aduc frustrari...
Imi plac oamenii, indiferent din ce categorie sunt ei, imi place sa ii ascult si sa ii inteleg, dar nu imi plac cei care iti spun pe ocolite ca defapt nu mai vor sa faca parte din viata ta, si nici tu din a lor...nu imi plac cei care imi spun ca pot apela oricand la ei, si ulterior nu mai raspund la telefon, doar pentru ca sunt prea frustrati,pentru ca nu stiu ce inseamna sa iubesti pe cineva, si sa iti mai pese si de cei din jur nu doar de tine, nu stiu cum este sa il pui pe celalalt pe primul loc si nu pe tine si atunci aleg acest mod, sa scape de tine si sa fuga in continuare de ei, si in egoismul lor...
Cel pe care il iubesti...este cel caiuia i cedezi si haina de pe tine, asta poate insemna Iubire...revenind la cel mai discutat subiect de pe pamant,mi-am adus aminte de o postare pe care am citit-o cu cateva zile inainte "1+1=1" ...
1+1 ...va face intotdeauna 2...
Stiti de ce?
Pentru simplu fapt ca nu stim sa iubim...o face superficial, si ne juram credinta, apoi cand ceva nu merge, ne bagam picioarele, uitam de toate promisiunile, uitam si de acel 1+1=1, uitam de dragostea pentru eternitate, uitam de tot pana chiar si de noi... ne indreptam privirea spre o alta stea, doar pentru ca straluceste mai puternic pentru o anumita perioada...
Nu stim sa respectam, si nu avem capacitatea sa intelegem...fiecare om care intra in viata noastra, la un moment dat pleaca...oare de ce?Nu e destul de cald, sau poate destul de racoare? Nu e suficient soare, sau ploaie, sau...poate e prea bine?
Am asa un sentiment...nu cred ca il pot explica desi as vrea...cineva a plecat si locul a ramas gol, va ramane asa pentru totdeauna...a facut mai multe decat crede...dar poate ca e mai bine sa nu stie...
Multumesc...si cred ca asta a fost tot...
M-am trezit speriata, cu gandul ca voi intarzia la lucru, in acelasi timp cu gadul sa adorm din nou, sa pierd legatura cu realitatea, si sa raman in lumea mea, o lume din care nimeni nu ma poate scoate, o lume care....o lume a mea...
Cu toate ca mi-as fi dorit sa mai raman in patul meu, si intre cei 4 pereti galbeni. care ma apara, m-am ridicat incep si am inceput sa ma imbrac, era deja tarziu, ar fi trebuit sa plec deja, dar ce mai conta...
Afara...inca intuneric...m-a cuprins o racoare, intreg trupul meu parca plutea...as fi vrut sa ma ridic de tot, si sa privesc de acolo de sus tot ce se intampla aici, pe pamant, sa pot sa fiu doar un spectator...hmmm...un spectator al vietii...Din pacate nu este posibil, fac parte din joc, si trebuie sa il continui...
Ma tot gandesc la oameni...la cei care ma inconjoara , la cei care imi sunt prieteni si la cei care spun ca imi sunt prieteni, la cei care aduc cu ei o schimbare si cei care se aduc doar pe sine, la cei care aduc un zambet si la cei care aduc frustrari...
Imi plac oamenii, indiferent din ce categorie sunt ei, imi place sa ii ascult si sa ii inteleg, dar nu imi plac cei care iti spun pe ocolite ca defapt nu mai vor sa faca parte din viata ta, si nici tu din a lor...nu imi plac cei care imi spun ca pot apela oricand la ei, si ulterior nu mai raspund la telefon, doar pentru ca sunt prea frustrati,pentru ca nu stiu ce inseamna sa iubesti pe cineva, si sa iti mai pese si de cei din jur nu doar de tine, nu stiu cum este sa il pui pe celalalt pe primul loc si nu pe tine si atunci aleg acest mod, sa scape de tine si sa fuga in continuare de ei, si in egoismul lor...
Cel pe care il iubesti...este cel caiuia i cedezi si haina de pe tine, asta poate insemna Iubire...revenind la cel mai discutat subiect de pe pamant,mi-am adus aminte de o postare pe care am citit-o cu cateva zile inainte "1+1=1" ...
1+1 ...va face intotdeauna 2...
Stiti de ce?
Pentru simplu fapt ca nu stim sa iubim...o face superficial, si ne juram credinta, apoi cand ceva nu merge, ne bagam picioarele, uitam de toate promisiunile, uitam si de acel 1+1=1, uitam de dragostea pentru eternitate, uitam de tot pana chiar si de noi... ne indreptam privirea spre o alta stea, doar pentru ca straluceste mai puternic pentru o anumita perioada...
Nu stim sa respectam, si nu avem capacitatea sa intelegem...fiecare om care intra in viata noastra, la un moment dat pleaca...oare de ce?Nu e destul de cald, sau poate destul de racoare? Nu e suficient soare, sau ploaie, sau...poate e prea bine?
Am asa un sentiment...nu cred ca il pot explica desi as vrea...cineva a plecat si locul a ramas gol, va ramane asa pentru totdeauna...a facut mai multe decat crede...dar poate ca e mai bine sa nu stie...
Multumesc...si cred ca asta a fost tot...
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu