Ameteala

miercuri, 18 martie 2009

Trist. Este prima data cand mi se intampla, in 23 de ani. Sa gresesc drumul spre casa. Trist din punctul de vedere al celor din afara. Trist din punctul meu de vedere azi. Ma doare ceva in mine. Sufletul. Daca mai e.

E prima dat cand gresesc drumul spre casa si nu mi-am dat seama decat cand a fost foarte tarziu. M-a durut sa ma intorc inapoi. Parca s-a rupt ceva in mine.

Mi-e frica de maine...mi-e frica de mor...ce sa fac? Cine ma ajuta?

2 comentarii:

Anonim spunea...

Sunt anumite momente de ratacire si se pare ca treci prin una din ele... cum as putea sa te ajut eu care vesnic nu imi gasesc drumul spre casa...

lidiutzapursisimplu spunea...

Sunt drumuri ce ne caută demult.
Şi-ajung la noi când noi suntem plecaţi
În căutarea lor pe alte drumuri......
DANIELA DRAGA....asa o fi si cu drumul spre casa....zic...

Trimiteți un comentariu