Eu si tacerea mea

duminică, 22 martie 2009

Lampa de pe birou mi-a devenit un bun prieten...ma asculta , si nu zice nimic, nu ma critica nu imi reprosaza nimic, doar tace si asculta...cateodata mai zambeste...si atat...
Se vorbea despre tacere...hmmm...m-am tot gandit ce as putea spune despre tacere...pana astazi nu pra aveam idee ce as putea sa spun...
Azi am descoperit ca de multe ori ma scufund cu totul in aceasta tacere, prefer sa stau eu, si gandurile mele care deasemenea tac...si sa ascultam pianul meu imagnar, care in astfel de momente este atat de fericit...
Am observat azi ca atunci cand ma supar sau ceva nu imi convine, ma inchid in carapacea mea si nimic in jur nu mai conteaza...de cele mai multe ori ma enervez pe mine, pentru ca acum sunt fericita si parca gandurile mele zburda, iar in momentul urmator intreg cerul a cazut deasupra mea...e trist...si de fiecare data ma cert, dar fara nici un rezultat ...
In ultimul timp tacerea a fost refugiul meu, de multe ori am preferat sa tac decat sa vorbesc, parca odata cu acele cuvinte as fi pierdut si o parte din mine, parca odata cu aerul mi-as fi dat si viata.Sunt momente in care stau si nu pot sa misc macar un deget sau sa scot macar un sunte, sunt constienta de asta, si incerc din rasputeri sa fac ceva in momentele respectiva dar parca nu reusesc, vreau sa fug, dar este greu, vreau sa vorbesc dar cuvintele nu vor sa iasa, ca si cum ar fi amenintate, si se inghesuie spre iesire, insa nici unul nu indrazneste.
Oameni din jurul meu, mi-au demostrat ca uneori tacerea e de aur, oameni pe care nu ii inteleg uneori, dar avand in vedere ca nu ma inteleg nici pe mine, cum as putea sa ii inteleg pe ei. Oameni care acum spun ceva si peste un timp alceva, dar si asta cred ca se scuza , avand in vedere ca poate toti facem acelasi lucru la un moment dat, oameni ...oameni...oameni care se baga chiar si acolo unde nu ar trebui, si habar n-au despre ce vorbesc, dar vorbesc, pentru ca au impresia ca stiu totul si ca au dreptul sa o faca, care cred ca au dreptul sa critice si sa urasca....oameni si oameni, mi-ar lua o viata sa vorbesc despre ei si nu as termina...
Asadar, pe mine tacerea ma ajuta...sau poate nu, insa imi place sa cred ca ma ajuta, ma tine departe de critici si alte cele...
Cred ca m-am pierdut in ganduri acum....insa mi-am adus aminte de un citat..." Cu cat cunosc mai multi oameni, cu atat imi iubesc mai mult pisica."
Ei bine, eu nu am o pisica...insa ma scufund mai tare in tacerea mea...cred ca e mai bine...
Lampa de pe birou stie ce scriu acum si imi da dreptate , la fel face si ea...stie atat de multe si totusi tace...