Traieste ca si cum cel drag ar muri maine

duminică, 29 martie 2009

Am gasit un mic exercitiu de creativitate pe blogul lui Chirila. E dur? Mi-e frica? Sa incerc? Sa nu incerc? Sa ma cred Iisus? Sa ma cred in continuare Daniela? Sa-mi fie rusine pentru ca m-am gandit...dar m-am gandit, eu zic, ziceti si voi!

Traiesc ca si cum cel drag ar muri maine, insa dupa mine...se numeste intr-adevar altruism sau egoism?

-Iarta-ma...iarta-ma te rog ca nu am spalat vasele, iarta-ma te rog ca nu te-am tinut in brate pana la capat, iarta-ma ca sarutul mi-a fost atat de scurt, iarta-ma ca am incercat sa-ti fur nu numai somnul, visele ci viata intreaga, iarta-ma ca te-am suparat de atatea ori, iarta-ma ca m-am dezechilibrat (psihic) in ultimele zile, iarta-ma ca nu am putut sa fiu in viata asta ceea ce tu ti-ai dorit sa faci din mine, iarta-ma ca desi nivelul asteptarilor tare a fost atat de jos, eu am ramas in genunchi, tarandu-ma, iarta-ma ca mi-a fost frica sa spun lumii ca te iubesc ca o nebuna, iarta-ma ca nu te-am inteles i am fugit de responsabilitati, iarta-ma ca am fost cruda cu mine si nu m-am menajat indeajuns, iarta-ma ca pentru neajunsul meu sufletesc am dat vina mereu pe tine, iarta-ma ca sunt egoista si nu te-am lasat sa traiesti asa cum ai vrut tu, iarta-ma pentru ca nu am clintit un deget ca sa ma schimb si sa renunt la rautatea ce ma guverneaza, iarta-ma ca m-am gandit si nu muri maine.
Cel putin nu inaintea mea.

1 comentarii:

raza de soare spunea...

daniela superba postare:D...e exact parerea mea...trebuie sa iubim mult ca si cum ar fi ultima clipa...sa iubim ca fluturii care traiesc numai o zi si se bucura de viata lor scurta...sa iubim ca si cum maine nu ar mai exista, sa ne culcam multumiti dar cand ne trezim sa suferim de amnezie si sa o luam de la capat...

Trimiteți un comentariu