despre aceeasi tacere...

sâmbătă, 21 martie 2009

am zis candva ca cel mai greu imi e sa suport singuratatea si tacerea...aceeasi tacere despre care vorbesti si tu, daniela....nu stiu sa ma descurc atunci cand cineva tace...nu stiu sa exprim nimic atunci cand tac...nu stiu cand este momentul sa tac...de aceea am decis,eu pentru mine insumi, sa nu tac de prea multe ori...sau daca tac..sa nu ma asculte nimeni...sa nu ma vada nimeni...
pe mine ma doare tacerea.ma face sa fiu nesigura,suspicioasa...neimplinita...nelinistita....
deci daca unii tac.....eu nu...am invatat sa spun cine sunt si ce vreau...si de ce vreau...cand..de ce...oare cum ar fi daca....si tampenii am ajuns sa spun...si singura am vorbit...
toate de teama tacerii.....
o singura data am tacut...pentru o vreme...cand nu am mai stiut sa pasesc inainte cu tacerea mea, m-am oprit.n-am mai tacut....a fost ca un strigat de ajutor...m-am ajutat eu pe mine...AM VORBIT...
si da,dragii mei, s-au gasit altii sa-mi reproseze ca nu am tacut si de ce nu tac, si de ce mereu astept raspunsuri... si ca tacerea este benefica uneori...si ca bla bla bla..
dar s-au intrebat altii oare cat consuma din mine o clipa de tacere de care eu nu am nevoie??!